“De ce ma insulți copile, Mă trimiți în pod să zac? Am muncit doar pentru tine…” Respectați-vă părinții cât îi mai aveți! O poezie care-ți rupe inima-n două!

Astăzi vă prezentăm poezia „Povestea unui bătrânel”, o poveste sfâșietoare despre părinții și bunicii noștri care au fost abandonați sau uitați de copiii lor. “De ce ma insulți copile, Mă trimiți în pod să zac? Am muncit doar pentru tine…” Respectați-vă părinții cât îi mai aveți! O poezie care-ți rupe inima-n două!

Vă invităm să o citiți iar apoi să o distribuiți mai departe. Chiar merită!

De ce ma insulti copile,
Ma trimiti in pod sa zac?
Am muncit doar pentru tine,
Sa inveti, casa sa-ti fac.

Si-n spatele casei tale
Am facut o camaruta
Ca sa nu va stau in cale
Cand iti vei lua mandruta.

Ti-am trecut, copilul meu,
Fiindca te am doar pe tine,
Totul pe numele tau
Crezand ca asa e bine.

Socotind ca n-oi trai
Sa imparatesc pamantul
Si nici tu nu m-oi sili
Sa imi sap singur…mormantul.

S-au scurs anii dintr-un foc
Si-ai luat mandruta ta
Si acum nu mai am loc
Nici in camaruta mea.

Fiindca e langa gratar,
Eu crap usa sa miros,
Musafirii vin mai rar
Cand in prag apare-un mos.

Te-am crescut ca floarea-n glastra
Si tu-mi spui in pod sa urc,
C-asta este casa voastra
Si pe jos mai mult va-ncurc.

Nu mai pot copilul meu,
Lasa-ma in camaruta
Si ma rog la Dumnezeu
Sa ma ia a ta maicuta.

Si daca pan’ voi pleca
Ma mai imbat de miros,
Usa n-o voi mai crapa
Sa va supere un mos!

Poezie scrisa de Nicolae Danciu

Facebook Comments

No comments yet.

Leave a Reply

ziare.orgziare Certificat Web
© 2014 Adrian Bilanici. All Rights Reserved. Design by Hi Responsive